Un vizitator neașteptat
Cel mai interesant eveniment astronomic al anului 2017 a fost detectarea unui vizitator din
afara sistemului nostru solar. Asteroidul Oumuamua a fost identificat în 19 octombrie cu ajutorul
telescopului Pan-STARRS din Hawaii și, ca urmare a primit un nume hawaian, a cărui traducere
aproximativă este Iscoadă/Cercetaș în română sau Scout în engleză.
Având în vedere numele acordat acestui corp ceresc putem spune că astronomii și-au lăsat
imaginația să zburde puțin, însă nici nu e de mirare că s-a întâmplat așa. Pe lângă faptul că este
străin Sistemului Solar, asteroidul are și o formă ciudată, asemănătoare unui trabuc sau unui baton
de ciocolată care se rostogolește prin spațiu. În mod obișnuit asteroizii și cometele au un raport de
cel mult 3:1 între lungime și lățime (cu unele excepții), dimensiuni care le pot aduce porecla de
cartofi cerești. Estimarea dimensiunilor lui Oumuamua variază între 400 și 230 metri lungime,
respectiv 40-35 metri lățime. Pentru valorile superioare asta înseamnă un raport de 10:1, iar în cazul
dimensiunilor minime raportul este de 6:1. Înainte de a trece la alte informații și speculații trebuie
precizat felul în care s-a realizat determinarea dimensiunilor. Niciun telescop existent la ora actuală
nu este suficient de puternic pentru a distinge forma vizitatorului interstelar. Astronomii au reușit să
observe doar un punct strălucitor cu variații foarte mari ale luminozității, iar mai departe pe baza
experienței și a cunoștințelor deja existente au făcut câteva calcule și estimări. Analiza spectrală a
luminii reflectate de asteroid, în corelație cu oscilațiile mari de luminozitate au dus la concluzia că
avem de-a face cu un pietroi cosmic, neobișnuit ca formă, dar doar un bolovan și nimic mai mult.
La un moment dat a fost propusă și ideea unui corp binar de contact, adică doi asteroizi care
se ating și se rotesc unul în jurul celuilalt, însă forța centrifugă rezultată în urma rotației cu perioada
de aproximativ 8 ore este suficientă pentru a despărți cele două pietre. Dacă tot am pomenit despre
forța centrifugă, e bine să precizăm că ea nu este suficientă pentru a genera gravitație artificială în
interiorul asteroidului, la cele două extremități. Calculele făcute de unii mai pricepuți la fizică decât
mine arată că valoarea maximală a gravitației artificiale ar fi doar o milionime din gravitația
terestră.
Până la urmă se pare că am ajuns la limita dintre știință și ficțiune, iar toți pasionații de SF s-
au gândit la romanul lui Arthur C. Clarke – Rendezvous cu Rama. Ei bine, se pare că nu avem de-a
face cu Rama, ci doar un pietroi neobișnuit sau poate nu… Poate este monolitul din Odiseea spațială
sau ar putea fi o epavă metalică, o așchie de diamant sau altceva. There are stranger things in
Heaven and Earth than we can imagine.