Povești corecte politic de adormit copiii

James Finn Garner scrie bine, scrie hazliu și, mai presus de toate, scrie terapeutic. Din cele mai vechi timpuri umorul a fost folosit pentru tratarea unor afecțiuni sociale, iar „Poveștile corecte politic de adormit copiii” sunt instrumentul potrivit pentru tratarea buboiului ideologic si lingvistic cunoscut sub numele de corectitudine politică. Prima ediție a ieșit de sub tipar în anul 1994, semn că boala era deja veche în Statele Unite și se simțea deja nevoia unui tratament. La noi cartea a fost tradusă și publicată în anul 2006, dar sunt slabe șanse să mai puneți mâna pe vreun exemplar. În schimb, de la librăriile on-line se poate procura volumul în limba engleză.

Editorul american ne spune că James Finn Garner a rescris poveștile clasice ale copilăriei pentru a fi în ton cu vremurile mai luminate în care trăim azi. Așa aflăm că Scufița Roșie și bunica ei sunt femei perfect capabile să rezolve singure problemele pe care le au cu lupul, iar adevăratul personaj negativ este pădurarul sexist care își închipuie că ajutorul lui ar fi necesar. În final, după decapitarea pădurarului, simțind apartenența la un țel comun, bunica, lupul și Scufița Roșie întemeiază o comunitate alternativă.

Cei trei purceluși luptă împotriva lupului (e vorba despre alt lup, unul metaforic de data asta), care dorea să le transforme țara într-o republică bananieră, iar în final reușesc să-l învingă și întemeiază un stat socialist model.

Despre mama vitregă a Albei ca Zăpada aflăm că era foarte nesigură de sine și se definea doar prin aspectul său exterior. Pe de altă parte, piticii sunt persoane cu deficiență de verticalizare și au renunțat la minerit, activitate echivalentă cu un viol al planetei, devenind protectori ai pământului și trăind în armonie cu natura.

După ce am citit poveștile politic corecte ale lui Garner, m-am întrebat cum ar arăta basmele românești transpuse în limbajul și dogma vremurilor luminate în care trăim. Oh cât de multe prejudecăți găsim în Harap Alb, Tinerețe fără bătrânețe, Greuceanu și în povestirile lui Ion Creangă. Literatura pentru copii e plină de personaje neînțelese și marginalizate, care trebuie reabilitate și la nevoie chiar promovate prin discriminare pozitivă. E timpul să li se facă dreptate Zmeului și Mumei Pădurii. Nu știu dacă noile povești mai au darul de a adormi copiii, dar cu siguranță pot fi folosite pentru înțărcarea lor.

Două povestiri din cartea lui James Finn Garner pot fi citite la adresa: