Bursa vieții
Ideile pe care le voi enunța aici ar putea să ne ofere o idee cu privire la viitorul crizei medicale în care ne aflăm. De obicei evenimentele au tipare repetitive imperfecte, adică ce s-a întâmplat undeva se va repeta si în alt loc, cu mici variațiuni, în funcție de specificul zonei. Dacă ipoteza enunțată de mine se confirmă, vom asista la următorul scenariu:
Epidemia din China a generat un tipar, un fractal, care cred că se va repeta în alte regiuni ale planetei, cu unele diferențe determinate de materialul clientului (specificul local), dar tiparul inițial va rămâne recognoscibil. La ora actuală este evident că Italia e focarul continentului european, așa cum provincia Hubei (Wuhan) a fost focarul din China. Un alt focar poate fi identificat în Orientul Mijlociu, unde țara cea mai afectată este Iranul, iar în America de Nord unde pandemia abia începe încă nu s-a conturat un echivalent al al provinciei Hubei.
Până aici n-am spus ceva foarte interesant. Analogia Hubei-Italia o poate face oricine, însă acum urmeză lucrul cu adevărat interesant – tentativa de predicție.
Datele problemei
La chinezi se pare că au apărut primele cazuri de îmbolnăvire la sfârșitul anului 2019 dar problema a explodat în 20 Ianuarie la Wuhan, evoluția s-a stabilizat în jurul datei de 1 Martie, iar după alte două săptămâni cifrele arată că vârful epidemiei a trecut și situația se îmbunătățește. În cifre rotunjite este vorba despre un interval de 55 de zile, în care s-au înregistrat 80 mii de cazuri în China, din care 67 de mii în provincia Hubei (Wuhan), numărul de decese declarate oficial fiind de peste 3000.
Ecuația europeană
Dacă luăm datele din China si le aplicăm Uniunii Europene (plus câteva state nemembre), situația ar arata astfel: criza medicală a debutat în 20 Februarie în Italia și conform teoriei mele ar trebui să se stabilizeze până în data de 1 Aprilie, iar până la jumătatea lui Aprilie ar trebui să sesizăm o schimbare în bine. E vorba despre același interval de aproximativ 55 de zile. Diferențele dintre China și Europa se vor vedea în numărul de cazuri. Comparativ cu statul asiatic Europa are o populație cam de trei ori mai mică, deci teoretic ar trebui să aibă în jur de 25-30 de mii de cazuri, dar UE nu este un stat centralizat autoritar, ci o asociere de țări democratice. Prin urmare reacția europeană este mai lentă, neunitară și mai puțin fermă, iar rezultatul va fi un număr mai mare de cazuri, poate chiar 50 de mii. Atât în China cât și în Europa există un epicentru clar definit, dar spre deosebire de Hubei unde au fost aproximativ 85% dintre pacienții chinezi, în Italia probabil vor fi doar 60% dintre pacienții europeni. De ce? Pentru că Italia nu a fost supusă unei carantine la fel de severă precum provincia Hubei, care practic a fost total izolată de restul Chinei.
Altă diferență importantă între Europa și China este media de vârstă a populației, 44 ani față 37 ani, ceea ce înseamnă că noi avem mai mulți bătrâni și prin urmare e posibil sa fie mai multe decese. După cum spunem la început, tiparul se repetă cu materialul clientului și apar unele variațiuni.
Ecuația Orientului Mijlociu
Zona despre care scriu acum are diverse definiții, astfel încât e bine să precizez limitele Orientului Mijlociu în accepțiunea mea. E vorba despre spațiul cuprins pe axa vest-est între Marea Mediterană și Pakistan, iar pe axa nord-sud între Munții Caucaz și Oceanul Indian. Evident că acest teritoriu are caracteristici diferite, nefiind nici un stat centralizat precum China și nici o asociere de state precum Europa. Orientul Mijlociu e un mozaic de țări, mai degrabă neprietene între ele, dar în ciuda divergențelor existente, prin această zonă a fost mereu o circulație intensă de persoane, bunuri, idei și boli contagioase. Persia a fost mereu buricul regiunii, deci nu-i chiar o surpriză localizarea focarului epidemiei în Iranul zilelor noastre. Toată regiunea are aproximativ 500 milioane de locuitori și sisteme sanitare care lasă de dorit (cu câteva excepții). Teoretic ar trebui să vedem cam aceleași numere ca în Europa, dar e posibil ca multe cazuri sa nu fie identificate, mai ales în zonele de conflict din Afganistan, Siria și Yemen. Orizontul de timp tot de 55 zile ar trebui să fie, dar e greu de făcut calcule cu date nesigure și multe necunoscute.
Ecuația americană
Chiar dacă americanii au avut primul caz în data de 1 Februarie, iar apoi au mai importat câteva prin repatrierea unor cetățeni din China și de pe vasele de croazieră contaminate, la ei problema a devenit serioasă abia la începutul lui Martie. Pentru moment încă nu e clar definit focarul principal al epidemiei americane. Statul Washington pare cel mai bine plasat pentru a câștiga acest titlu, dar e de așteptat ca New York-ul sau California să vină puternic din urmă. Este de așteptat ca reacția americană să fie mai bună decât cea europeană, pentru că SUA este o singură țară, nu o asociere de țări precum Europa. Din punct de vedere al eficienței e de așteptat ca reacția americană să fie undeva între China și Europa. Rămâne de văzut! Statele Unite au o populație de 330 milioane de locuitori, adică o cincime din cea a Chinei, ceea ce s-ar putea traduce în 20-25 de mii de îmbolnăviri și peste o mie de decese. Până la finalul lunii Aprilie ar trebui să se termine și episodul american al pandemiei.
Ciudățenii, tentacule și erupții secundare
Cea mai mare ciudățenie este cazul Turciei, care este sendvici între Europa și Orientul Mijlociu, dar până săptămâna trecută nu a declarat nici un caz. Acum au și ei unul. Alt caz bizar este cel al Indiei, care are o populație uriașă, condiții sanitare dubioase dar oficial a raportat mai puțin de o sută de îmbolnăviri (date valabile în 12 Martie, care cred că se vor schimba drastic în viitor).
Din fiecare regiune afectată pornesc tentacule în cele mai neașteptate direcții. De exemplu noi în România așteptam boala pe filieră italiană și ne-am pomenit că un polițai libidinos aduce infecția din Israel/Palestina. Una dintre țările baltice, Estonia a primit virusul din Iran, deși se așteptau, la fel ca noi, să-l primească de undeva din Europa.
Erupțiile secundare, asemenea celei din Coreea de Sud sunt cele mai periculoase, pentru că se întâmplă în locuri unde situația părea stabilizată. Din fericire coreeni au reacționat eficient prima dată, când au primit contaminarea inițială din China, iar după o lună când s-a produs erupția secundară au reușit să o controleze și pe aceasta. E greu de ghicit unde se va produce următorul eveniment de acest gen și e foarte periculos, pentru că poate să strice tot șablonul.
Concluzii
Unii se vor grăbi să întrebe „cine mă cred eu și ce calificare am, ca să-mi permit asemenea predicții”. Am încercat să-mi explic raționamentul, iar calificările mele sunt cultura generală, intuiția, optimismul și tupeul de a spune ce gândesc. Dacă se adeverește teoria mea, vom avea la nivel mondial 400-500 mii de cazuri și cel mult 20 mii de decese, dar dacă nu am dreptate, pierderile vor fi mult mai severe decât orgoliul meu lezat. Până la 1 Mai ne vom lămuri.
Pentru comparație, iată câteva molime din alte vremuri: 1) Ciuma Antonină a afectat Imperiul Roman între anii 165-180 și a ucis un sfert din populație. Originea pare să fi fost undeva în Asia Centrală, iar de acolo s-a împrăștiat spre Europa și spre China, unde cronicile dinastiei Han menționează mai multe epidemii în intervalul 151-181 e.n.; 2) Ciuma lui Iustinian a avut originea tot în Asia și a devastat în anii 541-542 atât Imperiul Bizantin, cât și Imperiul Sasanid, mortalitatea se pare că a ajuns până la 40 de procente; 3) Ciuma Neagră a venit tot din Asia, iar la nivel european a ucis cel puțin o treime din populație între anii 1347-1351 și ultima pe listă 4) Gripa spaniolă din anii 1918-1920, care se estimează că a ucis 50 până la 100 milioane de persoane. Lumea nu a stat în loc pentru niciuna dintre catastrofele mai sus menționate, dar în ultimele decenii omenirea a trecut printr-o perioadă neobișnuit de liniștită. Unii au început să creadă că nemurirea e mai aproape decât moartea, dar nu-i chiar așa. Adevărul este că toți jucăm la „Bursa Vieții”, iar uneori bursa crește, alteori scade, ocazional se prăbușește, iar apoi crește din nou, că așa-i la bursă!
Prin comparație cu nenorocirile pe care tocmai le-am enunțat, virusul acesta de la Wuhan începe să pară doar un moment de panică la bursă. Revin cu alt text în luna Mai.
Link-uri utile: