Intelectuali și „intelectuali”

Pe fondul scandalului peren al doctoratelor plagiate, am început să scormonesc prin arhiva personală și am găsit unul dintre primele mele editoriale, publicat în vara lui 2005. La vremea aia încă nu fusese nimeni dat în vileag ca plagiator, dar putregaiul din sistemul de educație nu era o taină, mai ales pentru un dascăl recent transferat în presă. Nici elucubrațiile politicienilor cu doctorate nu erau ținute la secret, așa că nu mi-a fost greu să adun doi cu doi și să scriu aceste rânduri: 

    În ultima vreme s-a umplut țara de intelectuali produși, la tonă sau la metru cub, de nenumãratele facultãți răsărite, asemenea ciupercilor după ploaie, în mai toate orașele țării. Dincolo de faptul că multe examene, și diplome de licențã se obțin pe bani, atât la facultãțile de stat, cât și la cele private, simplul fapt de a fi absolvent al unei instituții de învãțãmânt superior nu te transformã automat într-un intelectual.

    Mai întâi, trebuie sã lămurim ce înseamnă a fi intelectual. Facultatea, dacă e fãcutã pe bune, te transformă într-un specialist, nimic mai mult. Pentru a deveni intelectual trebuie să te anime o curiozitate nestăvilită și să respingi cu încăpățânare întrebarea – „La ce-mi folosește să știu asta?“. Nu toate informațiile pot fi traduse într-un câștig palpabil, imediat. Tocmai aici apare diferența dintre intelectuali și celelalte categorii sociale. Intelectual este individul capabil să se ridice, cel puțin din când în când, deasupra de material și imediat.

    Carevasăzicã, nu toți posesorii unei diplome de licență sunt intelectuali, dar am întâlnit, în cele mai neașteptate locuri, oameni fãră prea multã școalã, pe care îi pot numi, fãră rezerve, intelectuali. Într-un compartiment murdar de clasa a II-a, într-o cârciumă infectă sau în cine știe ce alte deșerturi intelectuale am descoperit persoane fãră studii superioare, dar cu o culturã generală solidă și un spirit pătrunzãtor. În schimb, pe coridoarele multor instituții, începând cu cele din învățãmânt și terminând cu cele administrative, am găsit o pleiadã de semidocți cu pretenții intelectuale. Dar nimic nu mai trebuie să ne mire într-o țară unde totul se cumpărã: examenul de capacitate, bacalaureatul, licența, o slujbă călduță de „intelectual“ și, eventual, dacă orgoliul e mare, o teză de doctorat. (Bip, bip! Atenție! Azi bacul e aproape imposibil de cumpărat, iar în cazul doctoratelor plagierea a devenit riscantă – comentariu adăugat în 2020).

    Așa cum spuneam, facultatea nu te face intelectual, ci doar un bun specialist, dar există destui licențiați care nici măcar buni specialiști nu sunt și, nefiind capabili să facã altceva, devin politicieni. Să nu fiu rău! Sunt și în rândul politicienilor câteva excepții notabile, dar nu vreau să le dau numele. Există riscul ca vreunul dintre ei să plesneascã de încântare, și ce ne-am face noi fãră asemenea conducători minunați? 

    Acum, 15 ani mai târziu, situația nu pare foarte diferită, dar totuși este mai bună. După scandaluri repetate pe tema plagiatelor, niște politruci au fost dați în vileag și au pierdut titlurile doctorale, iar după apariția platformei on-line (rei.gov.ro/teze-doctorat) avem șansa să descoperim și alți impostori. E doar un pas mic spre normalitate, dar nu este singurul pas. În urmă cu câțiva ani, un ministru foarte înjurat a facut un pas mult mai mare spre normalitate, atunci când a introdus supravegherea video la bacalaureat. Doctoratul este ultima sită, cea mai fină, dar înaintea lui mai sunt și altele, site cu ochiuri mai mari. Din motivul acesta eu cred că repararea examenului de bacalaureat din vremea ministrului Funeriu a fost o mișcare mai importantă decât curățarea școlilor doctorale, care se încearcă în ultimii ani. 

    În mod normal starea educației românești ar trebui să se clarifice în următorul deceniu, și treptat se vor cerne miile de „intelectuali” fabricați în vremea când toate sitele învățământului erau sparte. Asta pare să fie direcția în care ne îndreptăm, iar momentul de cotitură a fost 2011, primul an cu examen de bac supravegheat video. Chiar dacă nu se va putea îndepărta toată pleava, indivizii cei mai strienți urmează să fie pescuiți și eliminați. Cel puțin asta cred și sper să se întâmple. Verificăm peste alți 15 ani dacă am avut dreptate ori ba.