Garbage in, garbage out
Pe la jumătatea lunii martie am scris un text despre noua molimă chinezească care bântuie prin lume. Atunci am promis că voi reveni cu alte idei despre aceeași temă în luna mai. Trebuie să încep prin a recunoaște că m-am înșelat. Abordarea mea excesiv de optimistă e unul dintre motive, dar mai există unul, care a fost sumarizat de informaticieni prin expresia „garbage in, garbage out”, adică în traducere liberă, asta înseamnă că din date false vei obține rezultate false. Datele inițiale au venit aproape în totalitate din China, despre care știm la ora actuală că mai întâi a încercat să ascundă amploarea epidemiei, apoi în datele de 13 februarie si 17 aprilie a pretins că spune adevărul sub forma unor ajustări statistice semnificative, dar nici până azi nu a permis accesul cercetătorilor străini pentru a investiga fenomenul la origine. La vremea respectivă, a doua sursă de informații despre epidemie a fost Iranul, alt stat care nu-i renumit pentru transparență și s-a mai adăugat Italia, care părea mai degrabă o întâmplare nefericită.
Dacă în ce privește magnitudinea fenomenului predicția mea a fost complet eronată, cel puțin două lucruri le-am nimerit. Am spus că situația din Turcia, care multă vreme a pretins că nu are infectări cu noul coronavirus era anormală, dar între timp situația s-a reglat, Turcia având la ora actuală un număr de cazuri corespunzător mărimii și expunerii acestui stat. De asemenea, am ghicit că epicentrul epidemiei din Statele Unite va fi în New York sau California. Nu numai că New York-ul a devenit principalul focar american, dar mi-a depășit așteptările. Asta e realitatea în 19 Mai când scriu aceste rânduri și New York-ul luptă pentru un loc pe podium cu țări mari precum Rusia și Brazilia. Nu-i deloc o performanță lăudabilă, dar primarul și guvernatorul de acolo se laudă zilnic cu faptele lor de vitejie pe frontul antiviral. Ei sunt politicieni și e normal să se bată cu pumnul în piept, dar e caraghios când și presa le cântă în strună.
Pentru că am pomenit de presă, trebuie să spun că mass-media în general are parte de câteva luni ușoare, când buletinele de știri se fac aproape singure. Dar problema mare a presei este faptul că știrile bune nu sunt știri, iar presarii de multe ori minimalizează sau trec cu vederea veștile bune sau opiniile pozitive care apar ici și colo. Când se întâmplă vreo nenorocire munca lor e ușoară, iar când evenimentul se răcește trag de el de parcă le-ar părea rău că nu moare mai multă lume. Așa se face că o epidemie inițial subestimată ajunge să fie acum supraestimată.
Chiar azi, 19 Mai 2020, am citit un articol în care se pomenea numărul total de cazuri existente în România și numărul de cazuri noi, dar în mod convenabil autorul a uitat să precizeze și numărul de persoane vindecate. Am verificat imediat pe alt site, iar cifrele erau disponibile: 155 cazuri noi si 236 recuperați/externați. Poate verifica oricine la https://covid19.geo-spatial.org, dar așa se întâmplă când jurnalistul uită că trebuie să informeze și începe să facă propagandă. Toată ziua contabilizăm betegii și răposații cu covid, dar uităm un mic amănunt. Moartea nu s-a inventat anul ăsta. Sau poate că da… De exemplu în anul 2017 se murea doar din întâmplare și iată aici câteva exemple (• 295 mii de oameni s-au înecat • 1,24 milioane au murit în accidente rutiere), au mai fost și niște ghinioniști cu alte probleme (•1,23 milioane morți de boli la rinichi, • 1,32 milioane care au murit de boli la ficat), hopa! aici am ajuns la numere mai mari (• 9,56 milioane de oameni au murit de cancer, • 17,79 milioane datorită problemelor cardio-vasculare), dar nimic nu se compară cu cei 350 de mii de morți cu covid din primele cinci luni ale anului de grație 2020! Gurile rele spun că majoritatea aveau deja decesul programat din alte motive sau în locul covidului putea să-i împingă peste margine orice alt virus, chiar și o banală gripă. Acum însă empatia e trendy, iar ca să nu fim considerați oameni răi și insensibili e recomandabil să spunem că toți bolnavii mai aveau înainte ani sau chiar decenii de viață. Poate chiar veșnicia…
Pentru cine dorește mai multe date despre cauzele și numărul deceselor la nivel mondial, cu detalii pe țări, pe regiuni, pe maladii, pe grupe de vârstă etc, informațiile sunt disponibile la https://ourworldindata.org/causes-of-death.
Există destui care încearcă mereu să alimenteze spaima și să facă din țânțar armăsar, caută mereu cazuri de oameni sănătoși sau cel puțin de oameni tineri care să fi murit din cauza acestei boli, dar din fericire statistica nu-i ajută. Chiar zilele trecute un medic implicat direct în tratarea pacienților cu covid a explicat că doar 5 la sută dintre cazurile grave sunt înregistrate la tineri. La nivel mondial cazurile grave – serious or critical – cum sunt numite pe https://www.worldometers.info/coronavirus/, reprezintă doar 2 la sută din totalul cazurilor detectate. Deci putem calcula că pentru o persoană tânără posibilitatea de a face o formă gravă de covidoză este infimă. 5 procente din 2 procente înseamnă 0,1 la sută sau altfel zis UNU LA MIE, ca să fie mai ușor de asimilat informația. Același medic spunea că riscul unei surprize neplăcute există chiar și pentru tinerii sănătoși și e valabil oricând pentru diferite boli, nu doar pentru infecția cu noul virus. Ocazional și un sportiv poate dezvolta o formă gravă de gripă și apare riscul de deces. De asemenea, e posibil ca unii tineri să aibă afecțiuni grave nedescoperite. Dar între posibil și probabil există o mare diferență. E posibil să câștigi la loterie, dar probabilitatea să câștigi e mică.
Concluzia cred că e limpede pentru toți. Există un risc acum și riscuri vor fi mereu. De fiecare dată când ne dăm jos din pat ne asumăm riscuri, ba chiar și atunci când ne punem în pat există riscuri. E posibil să mori în propriul pat, majoritatea oamenilor chiar mor într-un pat, deci mare atenție la paturi! OK, am glumit destul, sper că unii au râs sau cel puțin au zâmbit, dar să nu înțelegeți că resping măsurile preventive de bun-simț, precum igiena și evitarea aglomerației. Dincolo de aceste măsuri profilactice primare cred că fiecare om ar trebui să-și facă propria evaluare și să decidă ce nivel de risc își asumă. Până la urmă, chiar dacă e o boală nouă, s-a văzut că marea majoritate a persoanelor infectate se vindecă de la sine. În prima fază China a subestimat problema și sub influența informațiilor deficitare Europa și SUA au făcut la fel, dar apoi toată lumea a fost tentată să cadă în extrema cealaltă, supraestimând pericolul. La ora actuală ar fi cazul să calculăm riscul, apoi să ne asumăm un risc calculat și să mergem mai departe.
Notă: Am scris articolul în perioada 17-27 Mai. Cine știe ce surprize pot să apară de exemplu în India, unde jumătate din populație practică defecația în aer liber. Eufemistic vorbind, condițiile igienice și sanitare din India lasă de dorit. Momentan Nigeria (205 mil. locuitori) are o poziție foarte slabă în clasamentul covid. Tot la fel si Etiopia (114 mil. locuitori), țara de origine a directorului OMS, pare să fie menajată de pandemie. Poate virusul se teme de domnul Tedros. Va urma alt articol la toamnă.