Oscar a răposat!

De ani buni cinematografia hollywoodiană a devenit o mașinărie de propagandă, cu diferite grade de subtilitate și intensitate, iar direcția în care trage este stânga, constant. Noaptea în care se decernează premiile Oscar nu face excepție, ba chiar dimpotrivă, ea a devenit un festival al aberațiilor premiate. Poate că nu aș fi spus nimic dacă anul acesta n-ar fi fost încălcat un teritoriu foarte drag mie. Ca autor și consumator de science-fiction mi-am dorit să văd un film bun din genul respectiv, un film premiat. „Shape of water” ar fi trebuit să fie filmul respectiv și, într-adevăr a fost premiat, însă film bun nu este. Din păcate avem de-a face cu o mizerabilă mostră de propagandă stângistă, prezentată sub forma unei pelicule SF.

Filmul continuă eterna propagandă bolșevică: serviciile secrete americane, armata americană și în general americanii albi care constituie nucleul societății sunt elemente negative. În schimb,  toate personajele pozitive sunt minoritari: muta cu nume hispanic, prietena ei neagră și vecinul care e un homosexual ofilit – icoane ale luptei de clasă, rasă și gen. Nerușinarea merge chiar mai departe, astfel că și agentul sovietic infiltrat în laborator este personaj (parțial) pozitiv și ajută la eliberarea broaștei bipede. Amfibianul este cireașa de pe tort, el fiind imaginea simbolică pentru toate categoriile minoritare încă neinventate sau care din greșeală i-au scăpat regizorului.
De partea cealaltă avem personajele negative, toți oameni albi: agentul secret e rău cu spume și chinuie broasca. Generalul căruia îi raportează e chiar mai rău și de fapt nu este un personaj, ci personificarea „complexului militar-industrial”. Nici bolșevicii bătrâni și nici urmașii lor neo-marxiști nu s-au împăcat cu prăbușirea comunismului și acum atacă într-un mod perfid toate punctele vitale ale societății. Chiar și femeile albe sunt personaje negative, fiind puse intenționat într-o lumină proastă: nevasta agentului secret este caricatura unei femei casnice, iar femeia de serviciu albă care protestează de fiecare dată când muta întârzie și pontează înaintea ei este un personaj enervant (pentru stângiștii moderni să ai grijă de copii și de casă e jalnic, să ceri punctualitate la serviciu e răutate). La urmă, când batracianul e pe cale să evadeze, în depărtare apar polițiștii, o categorie de oameni pentru care stânga americană a țesut în ultima vreme o imagine negativă de rasiști care împușcă minoritarii. E suspansul de final, când publicul stă cu sufletul la gura, să vadă dacă „porcii în albastru” îl împușcă pe amfibianul minoritar sau ba.

Avem de-a face cu o lucrare de propaganda atotcuprinzătoare. Dacă în sufletul locuitorilor unei țări poți stârni emoții negative față de armata, poliția și serviciile secrete ale propriului stat, dacă în plus stimulezi destrămarea socială prin batjocorirea familiei și subminezi etica muncii, există șanse bune să slăbești țara respectivă. Nici un minister al propagandei dintr-un stat ostil nu ar putea cere mai mult. Hollywoodul nu numai că produce, dar mai și premiază asemenea „opere de artă”. Nu mai știu unde am auzit pe cineva spunând că singurul lucru de Oscar e numele filmului, și omul avea dreptate. Titlul chiar este bun.

P.S. Un amănunt semnificativ este localizarea acțiunii în orașul Baltimore, epicentrul unor proteste mai vechi (1968) și mai noi (2015) ale populației de culoare din Statele Unite. Este o chestiune care trece neobservată de publicul non-american, dar pentru afro-americani alegerea acestui oraș are rolul de a zgândări niște sensibilități. Alt amănunt: singurul moment amuzant din film, a fost discuția femeilor de serviciu despre bărbații care nu nimeresc pisoarul. Recunosc că am râs la scena respectivă, dar am bănuiala că ideea izvorăște din gândirea extremistelor feministe. Este doar o altă modalitate de a repeta clasicul enunț: „Bărbații sunt porci!”. După cum spuneam și la început, avem de-a face cu o lucrare de propagandă prost deghizată sub forma unei pelicule science-fiction. Urâtă afacere!